musaadea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)musaadeá (-éle), s. f. – Licență, permis.
Tc. müsaade (Șeineanu, III, 86).
Sec. XVIII,
înv.musaadea (Dicționaru limbii românești, 1939)musaadeá f., pl.
ele (turc. [d. ar.]
musa´ade).
Vechĭ. Autorizațiune, permisiune.