musaca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSACÁ, musacale, s. f. Mâncare preparată din carne tocată și felii de pătlăgele vinete, de cartofi sau de dovlecei, așezate în straturi alternative și coaptă în cuptor. – Din
tc. musakka.musaca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)musacá (musacále), s. f. – Mîncare de vinete cu carne tocată.
Tc. musaka, cf. ngr. μουσαϰᾶς (Ronzevalle 161; Tiktin).
musaca (Dicționaru limbii românești, 1939)musacá f. (turc. [d. ar.]
musaka; ngr.
musakás). Un fel de bucate compuse din carne tocată și feliĭ de patlagele saŭ cartofĭ saŭ fidea.
musaca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)musacá s. f.,
art. musacáua, g.-d. art. musacálei; pl. musacále, art. musacálelemusacà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)musacà f. carne tocată cu pătlăgele vinete:
să-mi facă la masă... vr’o musaca AL. [Turc. MUSAKA, lit. stropit].