muruială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURUIÁLĂ, muruieli, s. f. 1. Muruire.
2. (
Concr.) Lut sau alt material cu care se muruiește un perete, pardoseala etc.
3. (
Reg.;
concr.) Amestec de făină cu apă, ouă etc. cu care se unge pâinea, mălaiul etc., înainte de a fi băgate în cuptor. –
Murui +
suf. -eală.muruială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muruiálă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. muruiélii; pl. muruiélimuruĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)muruĭálă f., pl.
ĭelĭ. Mold. Trans. Acțiunea de a murui. Tencuĭală.