murui - explicat in DEX

murui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MURUÍ, muruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi. ♦ A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. 2. (Reg.) A unge suprafața unui aluat cu muruială (3), înainte de a-l băga în cuptor. 3. (Reg.) A mânji, a murdări; a mâzgăli. – Cf. ucr. murovati.

murui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
muruí (-uésc, muruít), vb. – 1. A tencui, a zugrăvi, a drișcui. – 2. A (se) unge. – 3. A mînji, a murdări. Sb. mura „noroi” (Cihac, II, 206; Tiktin; Candrea). – Der. muruială, s. f. (tencuială, lipit cu lut).

murui (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
muruí, muruiesc, vb. tranz. – 1. A lipi cu lut pereții caselor tradiționale; a unge, a tencui. 2. A (se) murdări, a (se) mânji (pe față, pe mâini; de obicei în timpul mesei și ref. la copii). – Din sl. mura „noroi” (Cihac, Tiktin, Candrea cf. DER); Cf. ucr. murovati (DEX).

murui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
muruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muruiésc, imperf. 3 sg. muruiá; conj. prez. 3 să muruiáscă

muruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
muruì v. a netezi pereții unei case. [Serb. MURA, humă].