muruire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURUÍRE, muruiri, s. f. Acțiunea de
a murui și rezultatul ei; muruială. –
V. murui.muruire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muruíre (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. muruírii; pl. muruíri