murseca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURSECÁ, múrsec, vb. I.
Tranz. 1. (
Pop.) A mușca rupând, sfâșiind.
2. (
Reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii); a învineți. ♦
Fig. A bate pe cineva. [
Var.:
mursicá vb.I] –
Lat. morsicare.