muriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURÍȘ, murișuri, s. n. Loc unde cresc tufe de mur
1; desiș de muri
1. –
Mur1 +
suf. -iș.muriș (Dicționaru limbii românești, 1939)muríș n., pl.
urĭ. Desiș de
murĭ 1. V.
smeuriș.muriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muríș (rar)
s. n.,
pl. muríșuri