murid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURÍD, muride, s. n. (La
pl.) Familie de rozătoare mici, cu coadă lungă și cu bot ascuțit
(Muridae); (și la
sg.) animal din această familie. – Din
fr. muridés.murid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muríd s. n.,
pl. muríde