muribund (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURIBÚND, -Ă, muribunzi, -de, adj.,
s. m. și
f. (Ființă) pe moarte, în agonie;
p. ext. (ființă) fără vlagă, foarte slabă care nu mai are mult de trăit. – Din
fr. moribond, lat. moribundus (după
muri).muribund (Dicționar de neologisme, 1986)MURIBÚND, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află pe moarte, în agonie. ♦ (
Fig.) (Cel) care este pe punctul de a dispărea; (
p. ext.) (om) slab. [< lat.
moribundus, cf. fr.
moribond].
muribund (Marele dicționar de neologisme, 2000)MURIBÚND, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit. 2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea. (< lat.
muribundus, fr.
moribond)
muribund (Dicționaru limbii românești, 1939)*muribúnd, -ă adj. (lat.
moribundus, infl. de
a muri; fr.
moribond). Care trage să moară, care e în agonia morțiĭ.
muribund (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muribúnd adj. m.,
s. m.,
pl. muribúnzi; adj. f.,
s. f. muribúndă, pl. muribúndemuribund (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muribund m. care trage să moară.