murire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MURÍRE,muriri, s. f. (Înv.) Faptul de a muri (1); moarte. – V. muri.
murire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) muríre (înv.) s. f., g.-d. art. murírii
murire(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) murire f. acțiunea de a muri.