murgilă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)murgílă s.m. (pop.)
1. Amurg, crepuscul.
2. Fantomă (stafie, strigoi) ce umblă în amurg.
murgilă (Dicționaru limbii românești, 1939)murgílă m., gen.
al luĭ. Ființă care, în poveștĭ, personifică amurgu.
murgilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Murgílă s. propriu
m.,
g.-d. lui Murgílămurgilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Murgilă m.
1 personificarea crepuscului în basme:
cântă 'n umbra lui Murgilă un păstor din al său fluer AL.;
2. fantomă ce umblă în amurg:
strigoi, stafie, murgilă PANN.