murgit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURGÍT s. n. (
Reg.) Amurg. –
V. murgi1.murgit (Dicționaru limbii românești, 1939)murgít, V.
amurgit.murgit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)murgít (
înv.,
reg.)
s. n.