murdărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURDĂRÍE, murdării, s. f. 1. Stare a ceea ce este murdar (
1); (
concr.) strat de necurățenie care acoperă sau îmbâcsește ceva; resturi nefolositoare; gunoi. ♦ Excremente.
2. Fig. Caracter, comportare, faptă vrednică de dispreț, degradantă, josnică; imoralitate, mârșăvie. ♦ Vorbă necuviincioasă, obscenă. –
Murdar +
suf. -ie.murdărie (Dicționaru limbii românești, 1939)murdăríe f. (d.
murdar). Starea lucrurilor și ființelor murdare.
Fig. Faptă saŭ vorbă murdară. Pl. Materiĭ murdare, gunoaĭe.
murdărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)murdăríe s. f.,
art. murdăría, g.-d. art. murdăríei; pl. murdăríi, art. murdăríilemurdărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)murdărie f.
1. starea celui murdar;
2. lucruri murdare;
3. fig. vorbe necuviincioase.