murat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURÁT, -Ă, murați, -te, adj. 1. (Despre unele legume) Fermentat, acrit (într-o soluție de oțet sau în saramură).
2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare.
3. Fig. Ud până la piele, ud leoarcă. –
V. mura.murat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)murat, -ă, murați, -te adj. (eufem. – d. copiii mici) care a urinat în scutece sau în așternut.
murat (Dicționaru limbii românești, 1939)murát, -ă adj. (d.
murez). Pus în saramură saŭ în oțet ca să se conserveze:
varză murată. Brînză murată, telemea (V.
zburat).
Fig. Iron. Ud pînă la pele [!]:
eram murat de ploaĭe. Ca un șoarice [!] murat, ud leoarcă.
murat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MURAT sau
MURAT NEHRI, râu în extremitatea de E a Turciei, unul dintre izvoarele
fl. Eufrat; 611 km. Izvorăște din
Pod. Armeniei, din
M-ții Ararat, curge pe direcție NE-SV, trece prin
L. Keban și apoi se unește cu râul Karasu formând
fl. Eufrat. În antichitate s-a numit
Arsanias.murat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MURAT [mürá],
Joachim (1767-1815), mareșal francez. A participat la războaiele napoleoneene, remarcându-se în luptele de la Austerlitz (1805), Jena (1806) și Eylau (1807). Căsătorit cu sora lui Napoleon, Carolina Bonaparte, a primit din partea împăratului titlul de rege al Neapolelui, sub numele de Joachim Napoleon (1808-1815). După înfrângerea împăratului, a semnat un tratat cu aliații, raliindu-se lui Napoleon după revenirea din
ins. Elba. Capturat în Calabria, a fost împușcat (13 oct.) de auroritățile regale.
murat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)murat a.
1. pus în oțet sau saramură spre a se conserva:
varză murată, mere murate; 2. fig. udat:
murat până la piele CR.
murat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Murat m. V.
Amurat.