murdar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURDÁR, -Ă, murdari, -e, adj. 1. Plin de pete, acoperit de praf, de murdării, îmbâcsit de necurățenie; nespălat, întinat. ♦ (Despre ființe) Care nu se spală, care nu respectă curățenia. ♦ (Despre apă, lumină etc.) Lipsit de claritate; tulbure.
2. Fig. Josnic, mârșav, ticălos, degradant. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, obscen, trivial. – Din
tc. murdar.murdar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)murdár (murdáră), adj. – Soios, slinos, jegos. –
Mr. murdar. Tc. (
per.)
murdar (Roesler 599; Șeineanu, II, 265; Loebel 66; Lokotsch 1516; Ronzevalle 160),
cf. ngr. μουρντάρης,
alb.,
sb. murdar. –
Der. murdalnic, s. n. (
înv., murdărie), din
tc. murdalik; murdări, vb. (a face murdar);
murdărie, s. f. (calitatea de a fi murdar; porcărie, măgărie);
murdărisi, vb. (
înv., a murdări), din
ngr. μουρνταρεύω, aorist μουρντάρευσα.
murdar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)murdar, -ă, murdari, -e adj. (d. afacere etc.) ilegală, în afara legii.
murdar (Dicționaru limbii românești, 1939)murdár, -ă adj. (turc.
murdar, mundar [d. pers.
mürd, mort]; ngr.
murdáris, alb. sîrb.
murdar). Necurat, scîrnav:
stradă, haĭnă, mînă murdară. Fig. Ordinar, trivial:
vorbe murdare. Ignobil, gro...
1, vulgar:
caracter murdar. Avar murdar, avar grozav. Adv. În mod murdar.
murdar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)murdár adj. m.,
pl. murdári; f. murdáră, pl. murdáremurdar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)murdar a.
1. necurat:
apă murdară;. 2. obscen:
vorbe murdare; 3. fig; sgârcit. [Turc. MURDAR].