munte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÚNTE, munți, s. m. 1. Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri. ◊
Expr. Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă.
2. Fig. Grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (și solid).
3. (În sintagma)
Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – Din
lat. mons, -tem.munte (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)múnte (múnți), s. m. – Ridicătură de pămînt mai mare decît dealul; lanț montan. –
Mr.,
istr. munte, megl. munti. Lat. montem (Pușcariu 1128; Candrea-Dens., 1169; REW 5664),
cf. it.,
sp.,
port. monte, prov.,
fr. mont, cat. munt. Se folosește în
Trans. cu sensul special de „pășune”,
cf. sp. monte „pădure”. –
Der. Muntenia s. f. (Valahia);
muntean, adj. (de la munte);
muntean, s. m. (locuitor al Munteniei);
muntenesc, adj. (muntean, valah);
muntenește, adv. (ca în Valahia);
muntenism, s. n. (particularitate lingvistică din Muntenia);
munticel, s. m. (colină),
cf. muncel; muntar, s. m. (
Trans., mulgător de vaci și oi care pasc);
muntos, adj. (de munte), pe care Pușcariu 1229 îl derivă direct din
lat. montuōsus. – Din
rom. provine
pol. multanka „flaut”, din numele propriu
muntenia (Miklosich,
Slaw. Elem., 22; Candrea,
Elemente, 403).
munte (Dicționaru limbii românești, 1939)múnte m. (lat.
mons, mŏntis, munte; it. sp. pg.
monte, vsp.
muent, pv. fr.
mont, cat.
munt. V.
mondir). Mare ridicătură de pămînt naturală, ca:
Ceahlău, Omu ș. a. Pl. Șir de munțĭ, ca
Alpiĭ, Carpațiĭ ș. a.
Fig. Mare grămadă:
munțĭ de grîŭ. Un om cît un munte, un om înalt și robust.
Munte de pietate (it.
monte di pietà: monte, „depozit”, și
pietà, „milă”), așezămînt de împrumut pe amanet fără dobîndă supt [!] controlu statuluĭ p. a feri poporu de exploatarea cămătarilor. (Primu munte de pietate s´a înființat la Perugia, în Italia, la 1462, ĭar în Germania la Nürnberg în 1498).
Prov. Munte cu munte se´ntîlnește, dar încă om cu om, e posibil să te maĭ întîlneștĭ cu cineva după maĭ mult timp. V.
colnic, deal, dîmb, măgură.munte (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MÚNTE (
lat. montem)
s. m. 1. Formă pozitivă și complexă de relief, cu înălțime care depășește 800
m. După origine pot fi:
m. de cutare și înălțare (sau de
geosinclinal), formați prin cutarea și înălțarea unei geosinclinale;
m. de eroziune, care au luat naștere în urma acțiunii agenților geografici modelatori externi (ploi, vânturi, zăpezi, îngheț-dezgheț etc.) asupra unei regiuni de podiș înalt sau asupra unei zone afectate de mișcări de ridicare;
m. vulcanici, rezultați în urma acumulării la suprafața scoarței a materialelor provenite din erupții vulcanice (masive izolate sau lanțuri de conuri);
m. vechi, constituiți din roci cristaline vechi, reprezentând fragmente sau blocuri de platforme reînălțate până la
c. 800-2.000 m
alt., având aspect de
horst sau
munți bloc; m. reziduali, de fapt resturi ale unor munți vechi, neerodați, cu aspect de
inselberg sau munți insulari;
m. tectonici, cuprind toate categoriile de munți, cu excepția celor vulcanici și insulari. Din asocierea mai multor masive muntoase rezultă grupe, ramuri, lanțuri muntoase etc. ◊
M.-bloc = munți formați într-o regiune cu structură tabulară, ridicată de mișcări pe verticală, de-a lungul unor linii de falie. ◊
M. submarin = ridicare a fundului oceanelor și mărilor, izolată sau în lanțuri, cu înălțimi ce rar depășesc 1.000
m. 2. Fig. Grămadă, morman (de ceva).
munte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)múnte s. m.,
pl. munțimunte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)munte m. ridicătură mare de pământ (ce trece peste 300 metri):
cel mai înalt munte al globului e Everest; 2. fig. grămadă mare:
munte de zăpadă, de ghiață. [Lat. MONTEM].
munte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Munte (St.) m. numele popular al Muntelui Athos.