muntean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUNTEÁN, munteni, s. m. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Munteniei ori este originară de acolo.
2. Persoană care locuiește la munte sau este originară de la munte. ♦ (Adjectival) Care aparține locuitorilor de la munte, specific locuitorilor de la munte; muntenesc. –
Munte +
suf. -ean.muntean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)MUNTEÁN, -Ă, munténi, -e, ~
2. Adj. ~ ; Care aparține Munteniei sau populației ei, privitor la Muntenia sau la populația ei; muntenesc (
1).
muntean (Dicționaru limbii românești, 1939)munteán, -că s., pl.
enĭ, ence. Locuitor de la munte. Român, locuitor din Muntenia. S. n., pl. inuz.
ene. Vîntu de nord (Munt. vest). V.
vînt.muntean (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MUNTEAN, Drăgan (
n. 1955, sat Poienița Voinii,
jud. Hunedoara), cântăreț român de muzică populară. Repertoriu și stil tradițional, reprezentativ pentru Ținutul Pădurenilor, Hunedoara.
muntean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!munteán adj. m.,
s. m.,
pl. munténi; adj. f. munteánă, pl. munténemuntean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muntean a. dela munte. ║ m.
1. locuitor dela munte;
2. locuitor din Muntenia.