munific (Dicționar de neologisme, 1986)
MUNÍFIC, -Ă adj. (Rar) Munificent. [< lat. munificus].
munific (Dicționaru limbii românești, 1939)
*munífic, -ă adj. (lat. muníficus, d. munus, dar, și fácere, a face. V. magnific). Darnic, generos. Adv. Cu munificență.