muncușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MUNCUȘOÁRĂ,muncușoare, s. f. Munculiță. – Muncă + suf. -ușoară.
muncușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) muncușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. muncușoárei