muierce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUIÉRCE s. f. (
Peior.) Bărbat muieratic, afemeiat; bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comporta ca o femeie. – Din
muiere1.muierce (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)muiérce s.m. (reg.)
1. cel ce umblă după femei.
2. (fig.) bărbat mișel, fricos.
muierce (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muierce m.
1. cel ce umblă după femei;
2. fig. mișel, fricos.