muie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)MÚIE s. f. (
Arg.; folosit adesea
art. și mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din
țig. mui (Graur, Juilland))
muie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)múie s.f. (reg. argotic) gură; (în expr.)
a duce cu muia = a amăgi, a înșela, a duce cu vorba.
muie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)múie s. f. – (
Arg.) Gură, plisc. Țig.
mui (Graur 174; Juilland 169). Se folosește aproape exclusiv în forma
art. și în expresii.
muie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)muie, mui s. f. (obs.) 1. gură.
2. contact sexual oral.