muiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUIÁT1 s. n. Muiere
2. –
V. muia.muiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUIÁT2, -Ă, muiați, -te, adj. 1. Introdus într-un lichid, umezit, îmbibat cu lichid.
2. Cu hainele îmbibate cu apă; plouat, stropit, udat.
3. Fig. Stors de puteri, lipsit de energic, moleșit, vlăguit. ♦ Abătut, demoralizat, descurajat. ♦ (Despre glas, voce) Potolit, liniștit, calmat; domol, încet.
4. (Despre țesături sau obiecte de îmbrăcăminte) Întrețesut cu fir de aur;
p. ext. (despre oameni) îmbrăcat cu astfel de haine; îmbrăcat frumos, împodobit.
5. (
Fon.; despre consoane) Palatalizat. –
V. muia.muiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muiát s. n.muiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muiat a. îmbrăcat:
muiați numa în mătăsuri și fireturi CAR.