muhur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUHÚR s. n. (Turcism
înv.; astăzi în filatelie) Pecete, sigiliu. – Din
tc. mühür.muhur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)muhur (-ruri), s. n. – Sigiliu.
Tc. (
per.)
mühür (Șeineanu, III, 84).
Sec. XVIII,
înv. –
Der. muhurdar, s. m. (
înv., păstrătorul sigiliului domnitorului sau al sultanului), din
tc. mühürdar.muhur (Dicționaru limbii românești, 1939)muhúr n., pl.
e (turc. ar.
mühür, sigil).
Vechĭ. Rar. Sigil.