muhafiz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUHAFÍZ, muhafizi, s. m. (Turcism
înv.) Comandant militar turc al unei cetăți. – Din
tc. muhafiz.muhafiz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)muhafíz (muhafízi), s. m. – Comandant de fortăreață sau de închisoare.
Tc. (
arab.)
muhafiz „gardă” (Șeineanu, III, 84).
Sec. XVIII,
înv.muhafiz (Dicționaru limbii românești, 1939)muhafíz m. (turc. ar.
muhafiz).
Vechĭ. Rar. Comandant de cetate turcească.
muhafiz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muhafíz (
înv.)
s. m.,
pl. muhafízi