muhaia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUHAIÁ, muhaiele, s. f. (Turcism
înv.; astăzi
fam.) Prost, fraier; hahaleră. [
Pr.:
-ha-ia] – Din
tc. mühayye „pregătit”, „gata”.
muhaia (Dicționar de argou al limbii române, 2007)muhaia, muhaiale s. f. om lipsit de personalitate.