muchelef (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mucheléf adj. – Chipeș, elegant.
Tc. mükelef (Tiktin).
Sec. XIX,
înv.muchelef (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MUCHELÉF, -Ă, muchelefi, -e, adj. (Turcism
înv.) Îmbrăcat cu îngrijire, curățel; fercheș. –
Tc. mükellef.muchelef (Dicționaru limbii românești, 1939)mucheléf adj. m. (turc. ar.
mükelef).
Sec. 18-19. Elegant, fercheș. V.
zarif.muchelef (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muchelef a. elegant, la modă:
un tânăr mărunțel, muchelef la haine GHICA. [Turc. MUKELLEF].