mucenic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mucenic (muceníci), s. m. –
1. Martir. –
2. (
S. m. pl.) Sărbătoarea celor 40 de martiri din Sevastia, la 9 martie. –
3. Un fel de covrigi care se servesc de sărbătoarea Sf. Mucenici.
Sb. mučenik (Tiktin; Candrea), din
sl. mąčenikŭ (Cihac, II, 205),
cf. bg. măčenik, cf. muncă. –
Der. muceni, vb. (
înv., a martiriza);
mucenicie (
var. mucenie),
s. f. (martiriu), din
sb. mučenje; mucenicesc, adj. (de mucenic);
muceniță, s. f. (martiră), din
sb. mučenica.