mucenicie - explicat in DEX

mucenicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUCENICÍE s. f. Viața de suferință, de chin a mucenicului² (1); p. gener. suferință extremă, martiriu, chin. – Mucenic² + suf. -ie.

mucenicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
mucenicíe f. (d. mucenic). Martiriŭ.

mucenicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mucenicíe s. f., art. mucenicía, g.-d. art. mucenicíei; (chinuri) pl. mucenicíi, art. mucenicíile

mucenicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mucenicie f. martiriu.