mreană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MREÁNĂ, mrene, s. f. Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg (
Barbus barbus). – Din
bg. mrĕana, scr. mrena.mreană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mreánă (mréne), s. f. – Pește de rîu (Barbus fluviatilis). –
Var. breană, umbreană, mireană. Mr. breană, megl. mreancă. Sb.,
cr. mrȅna (Miklosich,
Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 203; Machek,
Z. slaw. Phil., XIX, 56; REW 5754; Conev 53), din mgr. μύραινα,
cf. morun. Relația directă cu
lat. muraena (Koerting 6382) nu e posibilă.
mreană (Dicționaru limbii românești, 1939)mreánă f., pl.
ene (vsl. bg.
mrĭena, d. lat.
muraena saŭ vgr.
myraina. V.
murenă și
morun). Un pește ciprinoid albicĭos care poate ajunge pînă la vre-o 5 kg. (
barbus fluviátilis). – Și
breană (Ilfov, Cov. Mac.), și
mireană (Serbia) și
umbreană (Năsăud).
mreană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mreánă s. f.,
g.-d. art. mrénei; pl. mrénemreană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mreană f. pește cu corpul lungit, cilindric, foarte gustos la mâncare, se vânează mai cu seamă în Olt și în Dunăre
(Petromizon fluviatilis); [Bulg. MRENA].