mreajă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MREÁJĂ, mreje, s. f. 1. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte ușoară, cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire, cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți. ♦ Coteț de pescuit.
2. Fig. (Mai ales la
pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a înșela pe cineva; cursă, laț;
p. ext. situație în care se află o persoană ademenită. ♦ Ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva.
3. P. anal. (Adesea la
pl.) Pânză de păianjen. [
Var.:
mréjă s. f.] – Din
sl. mrĕža.