mreji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MREJÍ, mrejesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A împleti mreje. ♦
Fig. A umbla cu intrigi. – Din
mreajă.mreji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mrejí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mrejésc, imperf. 3
sg. mrejeá; conj. prez. 3
să mrejeáscă