motivație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTIVÁȚIE, motivații, s. f. Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri. – Din
fr. motivation.motivație (Dicționar de neologisme, 1986)MOTIVÁȚIE s.f. (
Rar) Motivare. ♦ (
Psih.) Totalitatea motivelor, a considerațiilor sau a mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri. [Gen.
-iei. / cf. fr.
motivation].
motivație (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOTIVÁȚIE s. f. 1. ansamblu de motive care explică un act, o conduită; motivare, justificare, argumentare. 2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ. (< fr.
motivation)
motivație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)motiváție (-ți-e) s. f.,
art. motiváția (-ți-a), g.-d. art. motiváției; pl. motiváții, art. motiváțiile (-ți-i-)