motiv - explicat in DEX

motiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOTÍV, motive, s. n. I. Cauza, rațiunea, pricina unei acțiuni; imboldul care împinge la o acțiune sau care determină o acțiune; mobil. ◊ Loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ◊ Loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ◊ Loc. conj. Pe motiv că... = pretextând că..., aducând argumentul că... ◊ Expr. A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia naștere tema muzicală; temă, melodie, intonație. 2. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit într-o compoziție decorativă sau arhitecturală. 3. Idee fundamentală sau temă principală a unei opere literare. – Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv.

motiv (Dicționar de neologisme, 1986)
MOTÍV s.n. I. Cauză care determină o acțiune, un sentiment etc.; pricină. ♦ Pretext. II. 1. Frază melodică, idee principală a unei bucăți muzicale; temă. ♦ Cea mai mică construcție muzicală, constând dintr-un grup de note legate printr-un singur accent. 2. Element decorativ sau arhitectural folosit într-o pictură sau la o sculptură. 3. Temă, idee fundamentală a unei opere literare. [Cf. it. motivo, germ. Motiv, fr. motif, lat. motivus – care pune în mișcare].

motiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MOTÍV s. n. I. rațiune, cauză care determină o acțiune, un sentiment. ◊ pretext; mobil. II. 1. cea mai mică unitate melodico-ritmică a unei idei muzicale cu un profil și un sens propriu; parte a unei teme, capabilă să devină de sine stătătoare, în dezvoltare. 2. element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură. 3. temă, idee fundamentală a unei opere literare. (< fr. motif, it. motivo, germ. Motiv)

motiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*motív n., pl. e (lat. motivus [adj.], care servește la mișcare, d. movére, motum, a mișca. V. motor). Cauză determinantă, ceĭa ce te împinge să facĭ ceva: a te supăra fără motiv (V. mobil, pretext). În artă, subĭect de compozițiune. Muz. Frază care se reproduce cu micĭ schimbărĭ într´o bucată și care-ĭ dă caracteru.

motiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
motív s. n., pl. motíve

motiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
motiv n. 1. cauză determinantă: ceeace împinge a lucra; 2. în bele-arte: subiect de compozițiune; 3. frază muzicală ce se reproduce în cursul unei bucăți.