mostră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÓSTRĂ, mostre, s. f. 1. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material etc., după care se pot aprecia anumite însușiri ale acestora; probă, eșantion. ♦ Model. ◊
Târg de mostre = târg la care un stat sau diverse întreprinderi își expun mostre (
1) pentru reclamă și pentru informarea cumpărătorilor.
2. Fig. Exemplu, pildă. [
Var.: (
reg.)
mústră s. f.] – Din
ngr. móstra.mostră (Dicționar de neologisme, 1986)MÓSTRĂ s.f. 1. Parte dintr-o cantitate de material sau de obiecte după care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora. ◊
Târg de mostre = târg la care diferitele industrii își expun produsele spre a le face cunoscute.
2. (
Fig.) Exemplu, pildă, model. < it.
mostra, cf. germ.
Muster].
mostră (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÓSTRĂ s. f. 1. cantitate mică de material sau de obiecte după care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora; eșantion. ♦ model. ◊
Târg de mostre = târg la care se expun mostre (1).
2. (
fig.) exemplu, pildă. (< ngr., it.
mostra)
mostră (Dicționaru limbii românești, 1939)*móstră și (maĭ rar)
mústră f., pl.
e (ngr.
móstra, it.
mostra [d.
mostrare, a arăta], de unde și germ.
muster, ung.
mustra, pol.
mustra și
musztra. V.
mustru, monitor). Probă, bucată de marfă după care poțĭ aprecia restu mărfiĭ (fr.
échantillon). – Vechĭ
mustră și
muștră (după pol. ung.) și
mustru, muștru (după
șmotru), exercițiŭ militar, șmotru, ucenie. Vechĭ
muștră (după ung.), modă, model.
mostră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)móstră s. f.,
g.-d. art. móstrei; pl. móstremostră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mostră f. probă, model (de stofă). [Nemț. MUSTER].