mostochină (Dicționaru limbii românești, 1939)mostochínă f., pl.
e (ngr.
mustópita, adică „pită de must”, supt [!] infl. luĭ
smochină; it.
mistocchino). Zaharica făcută din făină, castane orĭ alte poame amestecate cu must orĭ cu vin dulce (uneorĭ și cu nucĭ), ceĭa ce dă o pastă gumoasă care se înșiră pe sfoară ca un cîrnaț orĭ se preface în bucățele (și de aceĭa se întrebuințează la pl.):
un chilogram de mostochine. – Și
mustopítă, -ídă și
sugĭuc (col.):
un kg. de mustopită, de sugĭuc.