morocănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOROCĂNÓS, -OÁSĂ, morocănoși, -oase, adj. (Despre oameni) Ursuz, posomorât, tăcut, posac; (despre înfățișarea, manifestările oamenilor) care trădează, exprimă o proastă dispoziție sufletească. –
Morocăni +
suf. -os.