morocănos - explicat in DEX

morocănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOROCĂNÓS, -OÁSĂ, morocănoși, -oase, adj. (Despre oameni) Ursuz, posomorât, tăcut, posac; (despre înfățișarea, manifestările oamenilor) care trădează, exprimă o proastă dispoziție sufletească. – Morocăni + suf. -os.

morocănos (Dicționaru limbii românești, 1939)
morocănós, -oásă adj. (d. morocănesc; rut. morokliviĭ, amorțitor). Ursuz, care bodogănește mereŭ, moros.

morocănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
morocănós adj. m., pl. morocănóși; f. morocănoásă, pl. morocănoáse

morocănos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
morocănos a. care bombănește într´una, om posac din fire: groși în ceafă și morocănoși AL.