morfină - explicat in DEX

morfină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MORFÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă extrasă din opiu, întrebuințată drept calmant, narcotic sau stupefiant; morfiu. – Din fr. morphine.

morfină (Dicționar de neologisme, 1986)
MORFÍNĂ s.f. Alcaloid extras din opiu, cu diferite întrebuințări medicinale, folosit uneori și ca stupefiant. [< fr. morphine, cf. Morfeu, zeul somnului la greci].

morfină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MORFÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, folosit ca narcotic, analgezic, calmant și uneori și stupefiant. (< fr. morphine)

morfină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*morfínă f., pl. e (d. vgr. Morpheús, zeu somnuluĭ). Chim. Un alcaloid al opiuluĭ, amar la gust, adormitor și potolitor cînd îl ĭeĭ în cantitate mică și ucigător cînd îl ĭeĭ în cantitate mare. Sărurile luĭ, numite pop. tot morfină, se întrebuințează la injecțiunĭ subcutanee p. a liniști durerile. În opiu de Smirna, care e sucu uscat al maculuĭ, există în cantitate de 10-15%.

morfină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
morfínă s. f., g.-d. art. morfínei

morfină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
morfină f. alcool vegetal extras din opiu: morfina e o violentă otravă.