morfematic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORFEMÁTIC, -Ă, morfematici, -ce, adj. Care ține de morfem, privitor la morfem. –
Morfem +
suf. -atic.morfematic (Dicționar de neologisme, 1986)MORFEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la morfem. [<
morfem +
-(a)tic].
morfematic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORFEMÁTIC, -Ă adj. referitor la morfem. (< morfem + -/a/tic)
morfematic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)morfemátic adj. m.,
pl. morfemátici; f. morfemátică, pl. morfemátice