monologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOLÓGIC, -Ă, monologici, -ce, adj. (Rar) Care se bazează pe monolog (interior), de monolog. – Din
fr. monologique.monologic (Dicționar de neologisme, 1986)MONOLÓGIC, -Ă adj. (
Rar) Care se bazează pe monolog (interior). [<
monolog +
-ic, cf. germ.
monologisch, fr.
monologique].
monologic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOLÓGIC, -Ă adj. care se bazează pe monolog (interior). (< fr.
monologique)
monologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monológic (rar)
adj. m.,
pl. monológici; f. monológică, pl. monológice