monologa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOLOGÁ, monologhez, vb. I.
Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din
fr. monologuer.monologa (Dicționar de neologisme, 1986)MONOLOGÁ vb. I. intr. A vorbi de unul singur. [Cf. fr.
monologuer].
monologa (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOLOGÁ vb. intr a vorbi de unul singur; a soliloca. (< fr.
monologuer)
monologa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monologá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
monologheáză