monohibrid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOHIBRÍD, -Ă, monohibrizi, -de, adj.,
s. m. (
Biol.) (Organism) provenit din monohibridare. – Din
fr. monohybride.monohibrid (Dicționar de neologisme, 1986)MONOHIBRÍD s.n. (
Biol.) Bastard ai cărui părinți se deosebesc printr-un singur caracter distinct. [< fr.
monohybride].
monohibrid (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOHIBRÍD, -Ă adj., s. m. (organism) rezultat prin monohibridare. (< fr.
monohybride)