monogermă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOGÉRMĂ, monogerme, adj. (
Bot.; despre semințe) Cu un singur germen. – Din
germ. monogerm.monogermă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOGÉRMĂ adj. (despre semințe) cu un singur germen. (< fr.
monogerme)