monofagie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOFAGÍE s. f. Mod de nutriție bazat pe un singur tip de hrană. – Din
fr. monophagie.monofagie (Dicționar de neologisme, 1986)MONOFAGÍE s.f. (
Biol.) Proprietate a unor paraziți de a se dezvolta pe o singură plantă gazdă. [Gen.
-iei. / < fr.
monophagie, cf. gr.
monos – unic,
phagein – a mânca].
monofagie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOFAGÍE s. f. însușire a organismelor monofage. (< fr.
monophagie)
monofagie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MONOFAGÍE (‹
fr. {i})
s. f. (
BIOL.) Mod de nutriție bazat pe un singur tip de hrană (
ex. pe o singură specie de plantă).
M. este proprie mai ales paraziților (
ex. Puccinia triticina, care provoacă rugina brună a grâului).
monofagie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monofagíe s. f.,
art. monofagía, g.-d. monofagíi, art. monofagíei