monofag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOFÁG, -Ă, monofagi, -ge, adj.,
s. m. și
f. (Organism) al cărui mod de nutriție este monofagia. – Din
it. monofago.monofag (Dicționar de neologisme, 1986)MONOFÁG, -Ă adj., s.m. (Organism) care are ca mod de nutriție monofagia. [< fr.
monophage].
monofag (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOFÁG, -Ă adj., s. m. (despre organisme) 1. cu un singur fel de nutiție. 2. care parazitează o singură specie. (< fr.
monophage)
monofag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monofág adj. m.,
s. m.,
pl. monofági; adj. f.,
s. f. monofágă, pl. monofáge