monoclu - explicat in DEX

monoclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ P. anal. Pansament făcut la un singur ochi. – Din fr. monocle.

monoclu (Dicționar de neologisme, 1986)
MONÓCLU s.n. Lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. ♦ Pansament care acoperă un singur ochi. [< fr. monocle].

monoclu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MONÓCLU s. n. 1. lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2. pansament care acoperă un singur ochi. (< fr. monocle)

monoclu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
monóclu (monócluri), s. n. – Un tip de lentilă pentru un ochi. Fr. monocle. – Der. monoclat, adj. (prevăzut cu un monoclu).

monoclu (Dicționaru limbii românești, 1939)
*monóclu n., pl. e (fr. monocle, d. lat. monóculus, chĭor, cuv. ibrid [!] d. vgr. mónos, singur, și lat. óculus, ochĭ. V. binoclu). Ochelarĭ p. un singur ochĭ, un geam ținut cu mușchiĭ din prejuru [!] ochĭuluĭ.

monoclu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!monóclu (mo-no-clu/mon-o-) s. n., art. monóclul; pl. monócluri

monoclu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
monoclu n. ochian pentru un singur ochiu.