monoclorurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCLORURÁT, -Ă, monoclorurați, -te, adj. (
Chim.; despre substanțe, compuși, molecule) Care are un atom de clor apărut prin clorurare. – După
fr. monochloré.monoclorurat (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCLORURÁT, -Ă adj. (despre substanțe, compuși, molecule) cu un atom de clor apărut prin clorurare. (după fr.
monochloré)