monițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONIȚIÚNE, monițiuni, s. f. (
Livr.) Avertisment dat de un reprezentant al Bisericii catolice;
p. gener. observație, mustrare. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. monition, it. monizione.monițiune (Dicționar de neologisme, 1986)MONIȚIÚNE s.f. (
Liv.)
1. Avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greșeală pe cale de a fi înfăptuită.
2. (
P. ext.) Dojană, observație făcută cuiva. [Cf. lat.
monitio, fr.
monition, it.
monizione].
monițiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONIȚIÚNE s. f. 1. avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greșeală pe cale de a fi înfăptuită. 2. dojană, observație făcută cuiva. (< fr.
monition, it.
monizione, lat.
monitio)
monițiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*monițiúne f. (lat.
monitio, -ónis. V.
monitor). Mustrare saŭ înștiințare care, în biserica catolică, se adresează cuĭva în ainte [!] de a i se aplica o censură [!].