monist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONÍST, -Ă, moniști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține monismului, privitor la monism.
2. S. m. și
f. Adept al monismului. – Din
fr. moniste.monist (Dicționar de neologisme, 1986)MONÍST, -Ă adj. Privitor la monism, propriu monismului. //
s.m. și f. Adept al monismului. [< fr.
moniste].
monist (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monismului. (< fr.
moniste)
monist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moníst adj. m.,
s. m.,
pl. moníști; adj. f.,
s. f. monístă, pl. moníste