monarhic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONÁRHIC, -Ă, monarhici, -ce, adj. 1. Care aparține monarhului sau monarhiei, privitor la monarh sau la monarhie.
2. (Despre idei, grupări) Care acceptă și susține monarhia. – Din
fr. monarchique, germ. monarchisch.monarhic (Dicționar de neologisme, 1986)MONÁRHIC, -Ă adj. Referitor la monarh sau la monarhie; de monarhie; susținător, partizan al monarhiei. [Cf. fr.
monarchique].
monarhic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONÁRHIC, -Ă adj. 1. referitor la monarh(ie). 2. susținător al monarhiei. (< fr.
monarchique, germ.
monarchisch)
monarhic (Dicționaru limbii românești, 1939)*monárhic, -ă adj. (vgr.
monarhikós. V.
an-arhic). De monarh, al monarhiiĭ:
puterea monarhică. Adv. Din punct de vedere monarhic.
monarhic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monárhic adj. m.,
pl. monárhici; f. monárhică, pl. monárhicemonarhic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)monarhic a. ce ține de o monarhie.